Sunt momente in care totul pare a se narui in jurul tau... sunt momente in care drumul pe care pasesti pare a duce nicaieri... sunt momente in care tot ceea ce esti si iti doresti pare absurd ori imposibil...si in ciuda gustului amar pe care ti-l imprima astfel de momente in memorie, ele au rostul lor....caci tocmai ele sunt cele care te fac sa realizezi, in final, ca exista o speranta, exista o cale si exista o ratiune dincolo de logica... Aceste batalii interioare intre Sine si antiteza lui, intre Cel-ce-ai ales-a-fi si Cel-ce-ai-fi-putut-fi nu trebuie evaluate privind suferinta interioara pe care o simtim in decursul lor, ci hotararea si speranta redata de biruintele in aceste batalii... a te descompune pe tine in doua entitati cvasi-distincte si a le lasa sa lupte pentru a-si impune Adevarul Lor este cea mai obiectiva si eficienta metoda de a te (re)descoperi si de a intelege de unde vii si incotro te indrepti... caci la finalul lor te re-intregesti, gata sa pui toate fragmentele spiritului tau in slujba caii pe care ai ales-o... deodata realitatea nu mai pare intr-atat de ostila, scopul devine mult mai clar, mai tangibil, iar viata pe care o traiesti pare iarasi demna de a fi traita...caci a renunta la spaima de a trebui sa te auzi pe tine insuti va despica ceata ce te impiedica a-ti vedea propria imagine reflectata in oglinda a ce-vroiai-a-fi.
Evolutia se naste din conflict, iar daca in oceanul de sange in care suntem purtati de valurile timpului adaugi o picatura de iubire vei regasi precis drumul spre tine.